Această institutie de învătământ special este continuatoarea activitătii de educare a surzilor, întreprinsă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, de către învătătorul Karl Schäffer. Acesta, în toamna anului 1863,a instituit o formă de învătământ privat pentru cei suferinzi de deficiente de auz. Importanta acestui moment rezidă din faptul că, pentru prima dată pe actualul teritoriu al României, se folosea metoda orală de educatie.
În anul 1900, profesorul Roboz József, de la Institutul de Surdomuti din Timisoara, a editat cartea „Ce este bâlbâiala si cum poate fi ajutată ?” ( original în limba maghiară : „Mi a dadogás és hogyen lehet
rajta segiteni ?”), care reprezintă prima carte de logopedie tipărită pe teritoriul actual al României.
După Primul Război Mondial, scoala se intitulează „Asezământul de Asistentă a Surdomutilor din Timisoara” si a fost condus de doi directori : Andrei Zador (până în 1931) si Gheorghe Atanasiu (începând din 1931).
În special sub conducerea lui Gheorghe Atanasiu, s-au înregistrat o serie de succese ale profesorilor scolii, toate premiere pentru învătământul surdomutilor din România. După terminarea celui de Al Doilea Război Mondial,
învătământul elementar pentru surdomuti din Timisoara se desfintează si scoala devine una profesională numită „Scoala Profesională Specială nr. 2 Timisoara”.
Începând din anul 2002, Scoala si-a luat numele de „Gheorghe Atanasiu” si a continuat să se dezvolte, devenind azi „Liceu Tehnologic Special” si incluzând printre elevii săi toate formele de copii cu cerinte educative speciale.

Autor: prof. Moldovan Gheorghe

Gheorghe Atanasiu s-a născut la 14 august 1902 în comuna Făurei din judeţul Putna (azi judeţul Vrancea).
A urmat primele cinci clase primare (1909-1914) în comuna natală, după care s-a înscris laŞcoala Normală de Învăţători din Bârlad, pe care a terminat-o în anul 1922. A activat ca învăţător suplinitor în mai multe comune. În toamna anului 1925 s-a înscris la Institutul de Formare a Specialiştilor Medico-Pedagogi la Universitatea din Cluj, pe care l-a absolvit în 1927

La 1 august 1927 s-a angajat, ca profesor medico-pedagog, la Aşezământul pentru Ocrotirea Surdomuţilor din Timişoara unde avea să rămână până la pensionare, la 1 septembrie 1967. Aşa cum se va vedea în continuare, la Timişoara a fost profesor, director şi director adjunct. Cel mai important este că activitatea în domeniul educării surdomuţilor l-au propulsat între primii trei specialişti surdologi pe care i-a avut România între cele două războaie mondiale.
Alte domenii de activitate au fost literatura, etnografia şi sociologia.
După pensionare a rămas la Timişoara. A plecat dintre noi la 19 iulie 1974.

Publicaţii de surdologie

A publicat aproximativ 46 de articole de specialitate în diferite reviste ca : Revista Asociaţiei
Corpului Didactic Medico-Pedagogic, Buletinul Pedagogic, Probleme de Defectologie, Viaţa noastră. Revista Institutului Social Banat-Crişana şi în diferite ziare centrale şi locale.
În perioada 1931-1938 a publicat cinci manuale şcolare pentru surdomuţi.
În 1933 publică broşura „Problema surdomuţilor în România”şi amplul studiu socio-pedagogic (192 de pagini) „Învăţământul surdomuţilor”.
În 1936 a publicat în Revista Asociaţiei corpului Didactic Medico-Pedagogic
„Programa analitică pentru cursul inferior şi superior al surdomuţilor” alăturându-se lui Ion Ciorănescu şi Dimitrie Rusceac în efortul de a sensibiliza autorităţile centrale pentru a oferi şcolilor de specialitate o programă şcolară unică.
În 1960 a editat  „Îndrumar pentru folosirea labiolecturii în şcolile de surdomuţi”

Autor: prof. Moldovan Gheorghe